DESPRE URÂTA PATIMĂ A BEŢIEI

Nu vă faceţi robi alcoolului, ci lui Dumnezeu!

„Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului” (Efeseni 5;18-19)

PĂCATUL LĂCOMIEI LA BĂUTURĂ DISTRUGE ŞI TRUPUL ŞI SUFLETUL!

PATIMA BEȚIEI ȘI LUPTA CU EA

ÎNVĂȚĂTURA ORTODOXĂ DESPRE BĂUTURILE ALCOOLICE ȘI DESPRE BEȚIE

  Citind acest titlu poate te întrebi: Este păcat să bei? Există păcatul beției? Chiar este dăunător? Poate fi alcoolul un zid în relația cu Dumnezeu? Ce este alcoolismul? Ce spune Sfânta Scriptură despre alcool? În primul rând, trebuie să facem câteva precizări, și anume că alcoolul în sine nu este ceva necurat în fața lui Dumnezeu. Primul cultivator al viței de vie ne este prezentat în Sfânta Scriptură. În capitolul al 9-lea din cartea Facerii ni se spune că dreptul Noe, după potop, a sădit vie, a băut vin și s-a îmbătat, necunoscând efectul vinului. Dumnezeu este Creatorul viței de vie, al cerealelor și pomilor fructiferi, din care se extrag și se fac diferitele băuturi alcoolice. În Sfânta Scriptură se spune: „vinul veselește inima omului” (Psalmul 102;16). De asemenea, Biblia nu condamnă consumul moderat al acestora (Deuteronom 14;26, Matei 11;19). Potrivit învățăturii din Sfânta Scriptură, mâncarea și băutura sunt conforme cu legile morale când omul ține în ele o măsură dreaptă și prielnică sănătății, când nu mănâncă și nu bea spre plăcerea pântecelui, ci spre menținerea vieții. Este binecunoscuta și minunea prefacerii apei în vin săvârșită de Mântuitorul Hristos la nunta din Cana Galileii (Ioan 2;1-10), cat și cuvintele adresate de Sfântul Apostol Pavel lui Timotei: „De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin, pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni” (1Timotei 5;23). Deci Dumnezeu condamnă nu consumul de vin, ci excesul de alcool, beția. Despre bețivi Sfânta Scriptură spune că nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu (Proverbe 20;1, 1 Corinteni 6;10, Efeseni 5;18).

Totuși trebuie să evităm consumul de alcool dacă acesta, cu toate că este consumat în cantități mici, este băut cu regularitate, de pildă în fiecare zi, și astfel se creează dependență și acest obicei pune stăpânire pe noi: „Toate îmi sunt îngăduite... dar nu mă voi lăsa biruit de ceva”, spune Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 6;12). Pe lângă toate acestea, bineînțeles că un om cu frică de Dumnezeu nu va încerca să vadă până la ce limite poate bea și totuși să nu se îmbete, căci el nu-și permite să se joace cu mintea și cu trupul lui, sau dacă împrejurarea în care consumă băuturi alcoolice, (vin, bere, țuică sau altele) ar poticni pe alții, atunci creștinul trebuie să se abțină: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticnește, se smintește sau slăbește în credință” (Romani 14;21). Suntem datori a păzi o rânduială cu privire la mâncare și băutură și aceasta o putem realiza numai printr-o luptă împotriva poftei dezordonate, luptă ce se bazează pe înfrânare sau cumpătare, care este o virtute foarte necesară omului. Iată ce spune Sf. Ioan Gura de Aur despre această virtute în Omilia Întâi la Facere: „Precum corăbiile ușoare străbat mările mai cu iuțeală, iar cele prea împovărate se scufundă, așa cumpătarea ajută mintea să străbată mai ușor marea vieții și să privească cele cerești.”  Este clar că în cazul alcoolicului sau a celor ce nu au stăpânire de sine se pretinde o abstinență totală de la orice fel de băutură alcoolică, căci dacă nu reușim să ne stăpânim, ci ne stăpânește alcoolul pe noi, mai bine să renunțăm complet la el, după cum ne învață Mântuitorul: ,,și dacă mâna ta cea dreaptă te smintește pe tine, taie-o și o aruncă de la tine; căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheena” (Matei 5;30). Da, mai bine să lepădăm complet un obicei sau o practică decât să fim noi complet lepădați de Dumnezeu, mai bine să sacrificăm o plăcere de-a noastră decât să fim noi sacrificați complet în gheena iadului. Ce priveliște cumplită este pentru cei cu frică de Dumnezeu, un om robit de patima beției! Bărbatul care se cădea să fie înfricoșător dușmanilor ajunge de râsul copiilor. De cine râde toată lumea? De bețivan! În cei mai înfloritori ani ai vieții, bețivul ajunge un nimeni și un nimic. Pentru bețivi, sunt valabile cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Sfârșitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru rușinea lor, că unii care au în gând cele pământești” (Filipeni 3;19). O, vai de ei, săracii, că și în Săptămâna Mare i-am văzut beț turtă și chiar și la biserică, la Prohodul Domnului și la Înviere i-a adus dracul cel bețiv, spre a face scârbă și tulburare creștinilor din biserică! Plânge îngerul păzitor depărtându-se de bețiv, iar dracul se veselește căci cu nimeni nu poate face lucrările lui cele rele mai mult decât cu cel beat. Ce înfricoșător și demonic lucru este când, pe la orele 7 dimineața când merg la biserică, aceasta e goală până pe la 8,30, dar cârciumile sunt pline și ies unii din ele, pe șapte cărări!

Deci alcoolul, ca alte lucruri, poate fi dăunător sau bun, depinde cum este folosit, el poate fi folosit ca medicament, precum a grăit Sfântul Apostol Pavel către Timotei „De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin, pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni” (1 Timotei 5;23), sau poate fi ucigătorul nostru. În cantitate mică este de folos alcoolul, mai ales vinul, după cum am văzut, dar în cantitate mare este dăunător. Aceasta este asemenea oricărui medicament: luat în cantitate mică, are efect tămăduitor, dar în cantitate mare poate chiar să ucidă (a se vedea capitolul „Alcoolismul din punctul de vedere al medicinei” din acest articol). Însă alcoolul îl poate face pe om, neom, ducându-l la îmbolnăvirea sistemului nervos, distrugerea celulei nervoase, tulburări psihice și fizice, distrugerea ficatului, el mai aduce dezechilibru, confuzie, pierderea controlului, depresie și un respect de sine scăzut, depersonalizare sau deformarea personalității, maturizare frânată, vinovăție și rușine, regrete, izolare și disperare, afectându-l pe om în întregime, adică din punct de vedere spiritual, psihic, afectiv și fizic; de aceea Sfânta Scriptură descrie în Pildele lui Solomon efectele beției când spune: ,,Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristați? Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să guste băuturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum este el de roșu, cum scânteiază în cupă și cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroașcă venin. Dacă ochii tăi vor privi la femei străine și gura ta va grăi lucruri meșteșugite, vei fi ca unul care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg.” (Pildele lui Solomon 23;29-35). Observăm din acest text că beția mușcă ca un șarpe, dar ea nu-l afectează doar pe bețiv sau pe alcoolic, ci și pe cei din jurul lui. Căci câte familii nu s-au destrămat din cauza alcoolului? Câtă violență și crime din cauza lui? Câte accidente rutiere s-au întâmplat din cauza lui? Câți nu au sărăcit și au pierdut chiar și casele din pricina alcoolului? Aceste vremuri pe care le trăim, prin mass-media, ne prezintă realitatea cea hidoasă a alcoolismului. Înaintea multor păcate mari ca: uciderea, desfrânarea, bătaia, tâlhăria, cearta, este prezent abuzul de alcool, este prezent unul din cele 7 păcate de moarte, lăcomia la consumul de alcool. De aceea Sfântul Apostol Pavel zice: „Nu va amăgiți: nici desfrânații,... nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6;10).

Bețivul face din patima sa scopul vieții lui. Nu mai trăiește ca să împlinească scopul vieții lui pe pământ care este mântuirea sufletului, ci devine precum în acea pildă, care spune că bețivul este întâi ca leul, apoi după ce mai bea, ca maimuța, apoi ca porcul! așa se face că această patimă, acest înfricoșător păcat, ne aduce în starea de vrăjmășie cu Dumnezeu, deoarece El este sfânt și ne cheamă și pe noi să fim părtași la sfințenia Sa; de aceea primim îndemnul: ,,fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții, căci scris este: Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1;15-16). Iar a fi sfinți înseamnă a fi curați din punct de vedere spiritual și fizic și a trăi o viață după poruncile lui Dumnezeu, și nu ca robi ai unor patimi. Astfel, beția este un păcat, care ne desparte de Dumnezeu, Care este izvorul sfințeniei, căci prima poruncă din Sfânta Scriptură este: ,,Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toata inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.” (Matei 22;37-38). Dar cum poate cineva să-L iubească și să-L slujească pe Dumnezeu cu „tot cugetul”, când alcoolul are efect direct asupra minții, făcându-l pe om să nu mai aibă control?! Nu degeaba Biblia spune în cartea proorocului Osea următoarele: ,,Desfrânarea, vinul și mustul dau curaj inimii” (Osea 4;11). Astfel capacitatea de a judeca, de a chibzui, de a avea stăpânire de sine și alte funcții importante sunt afectate serios. De aceea, întreabă-te în mod serios: Oare dorești să faci din beție un zid între tine și Dumnezeu? Dorești să fi la nesfârșit rob acestei patimi? Nu uita că acest stăpân, alcoolul, este foarte crud, deoarece te duce la o ruinare a sănătății fizice, conducând la diferite boli. Vrei să te supui acestui stăpân distrugător, sau unui Stăpân iubitor de oameni? Nu uita că Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4;8) și dorește ceea ce este cel mai bine pentru tine, dorește fericirea ta (Isaia 48;17-18), nu vrea moartea păcătosului, ci „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”(1 Timotei 2;4).

Beția face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, ucide chibzuința și orbește mintea. Cu adevărat bețivului i se pot aplica cuvintele Psalmistului David: „Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte și s-a asemănat lor.” (Psalmul 48;21). Băutura distruge trupul. Față de trupurile noastre avem datoria de ale îngriji: „Căci nimeni vreodată nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește” (Efeseni 5;29) pentru că este „templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6;19), spune Sfântul Apostol Pavel. Ce poruncă iubitoare! De asemenea, când Creatorul i-a creat pe oameni, i-a „încununat cu slavă și cinste” (Psalmul 8;5). Oare nu este timpul să aduci cinstea, slavă și sfințenia în viața ta, având o viața echilibrată, fără păcatele mari care se numesc patimi sau vicii? Nu e timpul să împlinești cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6;20)?

Am scris până aici despre această patimă și voi continua, deși îmi dau seama că e că și cum aș fi scris pentru niște orbi. Cam în stadiul acesta se află alcoolicii. Dacă cel care se îmbată înnebunește, chiorăște și surzește, ce folos să-i mai dai sfaturi? Cel care are nevoie de sfat nu aude, iar cel înfrânat nu are nevoie de sfat, că-i lipsit de această patima a beției. Să nu ne mai îngrijim de boală? Nu e bună nici soluția aceasta! Sunt vrednici de mila bețivii, căci și trupul și l-au distrus, și sufletul l-au cufundat în gheena iadului.

ISTORIA BĂUTURILOR ALCOOLICE

Băuturile alcoolice au fost folosite aproape în întreaga lume, încă din timpuri străvechi. Există consemnări ale folosirii acestora de către vechile civilizații încă din anul 6.000 î. de Hristos. Producerea vinului își are originea în Orientul Mijlociu, unde vița de vie dădea roade fără îngrijiri speciale. Vechiul Testament îi atribuie lui Noe plantarea primei culturi de vița de vie, considerându-l și prima persoană care s-a îmbătat. În orașul sumerian Nippur, berea și vinul erau folosite că băuturi tonice, în scop medical încă din anul 2.000 î. de Hristos. Manifestările religioase ale vechilor egipteni și ale asirienilor include petreceri care durau zile de-a rândul și la care se consumau băuturi alcoolice. Unul dintre cei mai populari zei egipteni, Osiris, era considerat a fi primul cultivator al viței de vie și cel ce produsese berea din cereale. Este de asemenea interesant de știut faptul că un faraon ce a trăit acum aproximativ 5.000 de ani a scris primul epitaf dedicat unui alcoolic.

În Grecia, beția nu era un fapt cunoscut înaintea apariției noului zeu Dionysos (zeul vinului și al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea î. de Hristos, consumarea băuturilor alcoolice devenise o parte importantă a vieții de zi cu zi. Grecii au remarcat faptul că, deși vinul poate crea o stare plăcută, poate, de asemenea, să-l determine pe un individ să facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar fi făcut sau chiar să-și iasă din minți. Filosofi greci, cum ar fi Socrate sau Platon recomandau cumpătarea și incriminau abuzul de alcool. Oricum, se știe că sfaturile lor au fost adesea ignorate, între cei care le-au ignorat aflându-se și Alexandru cel Mare, despre care se crede că ar fi murit în timpul unei petreceri, la vârsta de 33 de ani, după ce cucerise întreaga lume cunoscută. E posibil ca beția pe scară largă să fi dus la căderea Babilonului, în anul 539 î. de Hristos. Persii au atacat și distrus orașul în timpul unui festival când toți locuitorii erau beți. Romanii au fost familiarizați cu vinul de către greci și, cu toate că ei au cucerit Imperiul Grec, au fost de fapt cuceriți de cultura greacă, de zeii lor și de dragostea grecilor pentru consumul vinului.

Romanii au transformat sărbătorile bahice (Dionysos a devenit Bachus, în latina) în manifestări de o amploare necunoscută la acea vreme, caracterizate prin excese alimentare și de alcool, orgii sexuale, ceremonii religioase stranii, crime ritualice. Consumul băuturilor alcoolice era răspândit printre reprezentanții claselor superioare și printre conducătorii Imperiului Roman, vânzarea și folosirea acestora ajungând până în Spania, Franța, Germania și în Insulele Britanice. Pe măsură ce luxul, avariția și ambiția au condus spre declinul Romei, lăcomia și băutura i-au aruncat pe împărați în decadență și moarte. Creștinismul a ajutat la instaurarea unei poziții moderate fața de consumul de băuturi alcoolice. Astfel, băuturile alcoolice s-au extins de la o țară la alta, fiind transformate în funcție de tipul de fructe existent și de gusturile locuitorilor: vodka obținută din cartofi în Rusia, whisky, bere, gin, coniac în Europa, berea în Insulele Britanice, „saki” în Japonia, „soma” în China, „chica” și „pulque” în America de Sud, romul în Insulele Caraibe. În sfârșit, oricine are acces (și o anumită preferință) la băuturile alcoolice.

CAUZELE ALCOOLISMULUI

În primul rând, trebuie să precizăm diferența între beție și alcoolism. Astfel beția este rezultatul consumului unei cantități excesive de alcool, de către o persoană, indiferent dacă acesta consumă regulat sau mai rar băuturi alcoolice. În schimb alcoolismul este preocuparea permanentă pentru băuturile alcoolice, care este caracterizată printr-o pierdere a controlului cauzată de consumarea acestuia, și a unei dependențe de alcool, astfel nu oricine se îmbată este alcoolic, și nu toți alcoolicii se îmbată, însă alcoolismul este o intoxicație cu alcool datorită consumului excesiv și repetat de băuturi alcoolice. Beția este un păcat, iar alcoolismul este o patimă, o înrobire în păcat.

Cauzele acestora sunt: 

1. Cauze fiziologice, adică o predispoziție moștenită-înnăscută (genetică), spre alcoolism. (Aceasta nu înseamnă însă predestinare, sau că cel care are această inclinație înnăscută nu se poate abține de la alcool).

2. Cauze psihologice:

- exemplul părinților, al prietenilor, colegilor și influența anturajului.

- o educație deficitară, toleranța părinților, lipsa iubirii, aprecierii și respectului în familie.

- neînțelegerile între soți, păcatul preacurviei săvârșit de unul dintre soți.

- încercarea de a fugi din viața reală, de a fugi de neliniște, deprimare, frustrare, eșec prin alcool.

- nu în ultimul rând lipsa fricii de Dumnezeu și necunoașterea poruncilor Sale.

Deci alcoolul pentru unii a devenit ca un fel de refugiu, dar din păcate nu un refugiu real, pentru că la început alcoolul este ca un calmant, îți dă o senzație de bine, scade neliniștea, devii mai vorbăreț, îți oferă curaj, te relaxează, ești mai puțin îngrijorat, uiți de necazuri. Însă toate aceste aparențe avantaje au efect de bumerang, deoarece atunci când efectul de calmant dispare, neliniștea și îngrijorarea reapare, dar într-un mod diferit, și anume mai puternic, astfel te simți mai neliniștit și încordat. Mulți însă revin din nou la pahar să-și potolească îngrijorarea, dar când se trezesc din nou, aceasta reapare cu și mai multă putere, astfel acest om dacă continuă să bea intră într-un cerc vicios din care greu va mai ieși.

MODALITĂȚI PRACTICE DE A ELIMINA PATIMA BEȚIEI

  În primul rând, trebuie să menționăm și orice om trebuie să fie conștient că alcoolul nu face parte din lucrurile necesare vieții, că aerul, apa și hrana, astfel omul poate trăi și fără alcool. În cazul în care se ajunge la alcoolism, este nevoie de obicei de centre de tratament și recuperare, deși mulți specialiști afirmă că alcoolismul nu poate fi vindecat, ci se poate ajunge doar la un anumit grad de recuperare, cu ajutorul unui program de abstinență totală, adică cât timp alcoolicul se abține total de la băutură este bine, dar în momentul când bea puțin, din nou patima revine.

Problema este însă că alcoolicul de multe ori nu acceptă ajutorul și nu recunoaște că are vreo problemă, însă când membrii familiei iau măsuri pentru a contracara efectele pe care alcoolismul le are asupra lor, alcoolicul poate să înceapă să-și dea seama că are probleme. Deci primul pas în rezolvarea problemei este recunoașterea ei, dacă acestuia i se pun următoarele întrebări, el poate să-și dea seama că ceva nu este în regulă în viața lui. Aceste întrebări ar putea fi: Poți să trăiești fără alcool, o lună? Dacă nu de ce? Ți se întâmplă să te gândești la băutură când trebuie să te ocupi de altceva? Încerci să-ți păstrezi o rezervă de alcool pentru ca să fi sigur că nu-ți va lipsi atunci când vei avea nevoie de el? Ești în stare să bei mai mult acum decât altădată și să rămâi totuși într-o stare de funcționare? Primul pas și cel mai mare este deci ca bețivul să ajungă să spună și când este treaz: „Sunt un bețiv!” Întâi de toate trebuie acționat pe plan psihologic.

După ce acesta își recunoaște problema, el trebuie sfătuit cu iubire, și astfel să se afle cauza sau cauzele alunecării în alcoolism și eliminarea lor. De asemenea prin consilierea făcută de medici în centre de recuperare, trebuie să se clădească o relație de prietenie între pacient și medic sau consilier, alcoolicul sau cel ce are patima beției trebuie să aibă un confesor cu care să aibă o relație apropiată de prietenie, și căruia să-i mărturisească reușitele și înfrângerile din lupta lui contra alcoolului. Preotul duhovnic este ideal pentru o asemenea sfătuire.

Trebuie oferită o motivație bună pentru a stăpâni alcoolul și a nu-l lăsa că el să te stăpânească, cum spune de altfel un proverb românesc: „Băutura, să o bei tu pe ea, nu să te bea ea pe tine”. Cea mai bună motivație este aceea de a-I plăcea lui Dumnezeu, dorind din toată inima să-I faci voia. O altă motivație ar fi aceea de a avea o sănătate mai bună, atât pentru tine, cât și pentru familia ta.

Evitați orice sursă posibilă de unde ați putea fi ispitit sau aprovizionat cu băutură, cum ar fi prietenii de pahar, barurile, petrecerile unde se consumă alcool, etc.

Spuneți-le în mod ferm celor din familie, prietenilor și cunoștințelor că vreți să vă lăsați de băut și cereți-le ajutorul dacă este cazul.

Când simțiți dorința de a bea, probabil din cauza unui moment tensionat, atunci este momentul să vă rugați la Dumnezeu să vă ajute, atunci trebuie să vă rugați stăruitor să nu cadeți în ispită. Cereți-I lui Dumnezeu putere să vă ajute să învingeți această slăbiciune, dar să știți că El vă va ajuta doar dacă vreți cu adevărat să vă lăsați de băutură. Astfel, soluția la orice viciu sau patimă este dată de principiul: „În Duhul să umblați și să nu împliniți pofta trupului” (Galateni 5;16). Iar Efesenilor le spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul. Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre, mulțumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu și Tatăl. Supuneți-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.” (Efeseni 5;18-21). Deci cel ce are probleme cu alcoolul trebuie să se roage, pentru că roadele rugăciunii sunt: „blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5;23), și aceste daruri ale Duhului Sfânt ajuta pe om în lupta cu păcatul. Atunci nu vom cădea pradă disperării sau îngrijorării pe care să o înecăm în alcool, nu vom face și păcatul deznădejdii, unul din cele mai mari păcate, păcat împotriva Duhului Sfânt despre care Mântuitorul Hristos a zis: „Orice păcat și orice hula se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta” (Matei 12;31). Nu trebuie să ne găsim refugiu în alcool, ci în rugăciune.

Dacă recidivați, adică dacă vă scăpați o dată și consumați alcool sau chiar vă îmbătați după ce v-ați lăsat, nu abandonați hotărârea de a vă lăsa de acest viciu, ci aceasta ar trebui să aprindă și mai mult dorința și ambiția de a vă lăsa complet. O recidivă sau mai multe nu înseamnă că ați pierdut lupta, continuați și veți reuși, deoarece atunci când abandonați pierdeți toată lupta de până atunci, iar dacă continuați, veți izbândi. „De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui”, a spus Mântuitorul Hristos în Sfintele Evanghelii. Păzește-te de deznădejde, și nu lasă ca o recidivă sau mai multe să te facă să gândești: nu sunt bun de nimic; nu voi reuși niciodată; totdeauna când îți vine un astfel de gând, scoate-l imediat din minte și fii că un alergător de la maraton care când cade se ridică și-și continuă cursa. Tot așa și tu, nu contează de câte ori ai căzut, tu continuă cursa, roagă-te și, cu darul lui Dumnezeu, vei birui.

Deci cel mai mult trebuie înțeles că dependența de alcool este mai întâi ceva psihologic și apoi ceva fizic. Întâi mintea dictează: „Ia și bea” și abia apoi „cere corpul”, iar aceasta din urma se întâmplă doar în cazul celor care au devenit cronici. Așa explică medicina și psihologia, așa explică și învățătura Bisericii Ortodoxe despre ispite: diavolul aduce mai întâi în minte orice păcat. Dacă mintea noastră s-a învoit cu păcatul, diavolul ne-a câștigat. Dacă însă imediat eliminăm gândul, îndepărtăm ispita, atunci diavolul devine neputincios. Să împlinim așadar în lupta cu beția, cuvântul Sfântului Apostol Petru: „Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia stați împotrivă, tari în credință !” (1 Petru 5;8-9).

Din „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”

Iată ce-l învață Neagoe Basarab pe fiul său Teodosie dacă va vrea să fie domnitor:

„Cu băutură să nu-ți îngreuiezi trupul, că mulți zic: bună este băutura multă. Cum este bună? Omul, când se îmbată, dacă are minte multă atunci o pierde, dacă are mâini, nu-i sunt de folos, dacă are picioare nu poate merge în ele, dacă are limbă, nu poate vorbi cu ea. Deci, cum să nu fie rea beția, dacă întreg trupul nu-i mai folosește, că să poată face ceva pentru Dumnezeu și pentru oameni. Și încă și alt rău izvorăște din beție, și anume mai întâi îmbolnăvește trupul și-și sărăcește casa, apoi își pierde mintea. Și din clipa în care-și pierde mintea, atunci este pierdut și cu sufletul. Și tu să bei, dar cu măsura, încât mintea ta să biruiască vinul, iar nu să biruiască vinul mintea ta... Să nu faci daruri la beție, pentru că îți vei risipi vistieria și îți vei căpăta nume rău, că vor zice așa: „Să mergem chiar acum la domnul acela nevrednic, pentru că acum este beat; deci, când este treaz, el nu ne va da, iar când se îmbată, își pierde mintea și nu știe cui dă!”... La beție să nu te mânii, nici să osândești, pentru că și aceasta este un nume deosebit de rău... Căci și Sfânta Scriptură mărturisește, zicând: „Sunt unii care mai mult se mulțumesc și se bucură de cuvinte bune, decât alții de mâncare și de băutură”... Ascultă pe Domnul zicând: „Luați seama, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură!” și iarăși prin Proorocul zice: ”Treziți-vă, băutorilor de vin la beție și tânguiți-vă că se ia din mijlocul vostru veselia și bucuria!”. Bine este a sta departe de vinul cel mult, căci este scris: ”În lemnele cele multe se face foc mare și în mâncărurile cele multe se ațâță desfrâul; precum untdelemnul ațâță flacăra, așa și vinul pornește patima desfrâului”. Căci precum lucrătorul bețiv nu se va îmbogăți, așa și sufletul care iubește beția nu va înmulți faptele bune, ci și ceea ce are va pierde... Fiule, ”la vin nu te face viteaz” și nu te lăuda cu el, ”căci pe mulți i-a pierdut vinul” și multe rele a făcut. El a făcut pe Noe să adoarmă dezgolit și a râs fiul său Ham de el, el a făcut pe Lot să se însoțească cu fiicele sale, el a doborât în cele din urma pe Samson cel viteaz, bărbat care se născuse din făgăduință și puternic cum n-a mai fost un altul între fii oamenilor... Omul când apucă patima beției își vede pieirea, dar nu se mai poate opri. Solomon simțea și scria că a pierdut cârma vieții și totuși nu s-a mai putut întoarce din calea pieirii. N-are diavolul alt ajutor mai bun ca băutura și beția”.

„În vino veritas!” („În vin e adevărul”)

Expresia este veche de peste 2000 de ani, dar cu cât mai veche cu atât mai vestită, ca și vinul la care se referă. Paternitatea ei este atribuită lui Alceu, poet grec care a trăit cu 6 veacuri înaintea erei noastre. Pe vremea lui, celor bănuiți de fapte infamante li se turnau vinuri tari în amfore mari de lut, spre a-i îmbăta și scoate de la ei adevărul. Din acest fapt a scos și Alceu un adevăr pe care l-a turnat în cupa mică a unei maxime, extrem de des aflată pe buzele oamenilor. Omul, la băutură, devine expansiv, vorbăreț. El dezvăluie atunci taine, intimități, adevăruri pe care la ascunde când este treaz. Expresia se folosește și în zeflemea.

Alte expresii

A bea vin unde cântă broasca = a bea apă; A boteza laptele, rachiul sau vinul = a pune apă în..., a falsifica; A-I ajunge pe cineva băutura = a se îmbăta; A lucra pe cineva în foi de viță = a unelti împotriva cuiva, a pregăti ceva în ascuns împotriva cuiva; Bețivului și dracul îi iese cu ocaua înainte = bețivul găsește oriunde prilej să bea; Beat mort (sau turtă, lemn, lulea, crița, tun, cuc, frânt...) = beat peste măsură.

Mintea și vinul

O veche istorioară din Orient spune așa: Când omul bea primul pahar, mintea începe să se îngrijoreze, spunând: „Destul, vinule, destul... Oprește-te, ajunge!” Când omul mai bea încă un pahar, atunci mintea se supăra și se ia la ceartă cu vinul, fiindcă după ce omul bea și al doilea pahar, vinul începe a împinge mintea, că să-i ia locul. Și de aici ceartă și neînțelegere. La cel de-al treilea pahar pe care îl bea omul, mintea supărată îi zice vinului: „De-acum rămâi tu în locul meu!” Iar omului îi zice: „Rămâi sănătos, omule!” Nu ți-a fost de ajuns un pahar, ci ți-au trebuit trei, iar după trei vin treizeci și trei. De acum ascultă de vin”. Deci, de la al treilea pahar începe slujba diavolului. Diavolul priveghează neîncetat și-i îndeamnă pe oameni să intre în cârciumi „la un pahar”. Când este omul necăjit, diavolul îndată îi șoptește: „Hai, omule, ia un pahar!”. Dacă este ostenit, îl îndeamnă: „Hai ia un pahar!”. Iar dacă-i Duminică sau o altă sărbătoare mare: „Hai în cârciumă la un pahar!”, iar în aceste pahare este moarte și otrava.

Olofern, viteazul general al oștirilor asiriene, din cauza beției și-a pierdut capul (Iudit 12;13). Așa își pierd capul și sufletul și în vremurile noastre mulți creștini nesocotiți din cauza beției. Nabal, bogătașul israelian, prin beție și-a pierdut sănătatea, viața și soția (1 Regi 25;86-89). Urie, îmbătat de David, n-a priceput și și-a pierdut cumpătul, soția și viața (2 Regi 11;16-17). Împăratul Ila, în vremea chefului și beției sale, a fost lovit cu sabia de Zimri și ucis (3 Regi 16;8-10). Baltazar, împăratul Babilonului, în noaptea monstruosului chef și a beției lui, și-a pierdut tronul, împărăția și viața (Daniel cap. 5).

Bețiile de ziua numelui (onomastica)

Mulți creștini serbează ziua numelui înconjurați de cei dragi din familie și alți invitați. Numai că de cele mai multe ori se îmbată în această zi. Despre, sfinții ale căror frumoase nume le purtăm (Ioan, Gheorghe, Nicolae, Vasile, Maria...) nu scrie nicăieri că erau iubitori de alcool și de petreceri cu mare risipă. Spre exemplu Sfântul Nicolae a fost un mare făcător de minuni și sfânt al milei, ultimul ban pe care l-a avut împărțindu-l săracilor. Sfântul Gheorghe a făcut altfel de vitejii decât acelea care se fac în stare de ebrietate sau pe la cârciumi. Sfântul Ioan Botezătorul n-a băut niciodată vin sau altă băutură amețitoare. Și dacă Sfinții au fost pilde mărețe de înfrânare și mare sfințenie, atunci de ce oamenii care le poartă numele țin cu orice preț să facă mare chef și să se îmbete de ziua numelui lor? Poate că acești sfinți dacă s-ar ivi în lume, ar striga după cei care le poartă numele și le-ar zice: „Oameni buni, ori vă purtați după numele ce le aveți, ori vă lepădați de aceste nume... căci altfel ne batjocoriți amintirea”.

Un raport în iad

Azi mai mult ca niciodată

Multă lume se îmbată,

Căci satana singur știe

Câți câștigă prin beție.

Se spune că odată Scaraoschi, mai marele dracilor, a chemat la raport pe toți dracii din lume ca să le ceară socoteală despre isprăvile pe care le-au mai făcut printre oameni. Iată sosește unul și se închină în fața lui Scaraoschi. „De unde vii, fârtate, și ce isprăvi ai făcut?” „Am fost acolo și acolo, întunecimea voastră, și am aprins ura și mânia între oameni; pe urmă au trecut la bătaie și unul l-a omorât pe celălalt.” „și cât timp ți-a trebuit pentru izbânda aceasta?” „Trei ani, întunecimea voastră.” „Trei ani? Atât ți-a trebuit pentru isprava asta?”- striga Scaraoschi plin de mânie și jap, jap, pe spatele diavolului.

Un alt diavol sosește și se închină. „Dar tu, argate, de unde vii și ce-ai făcut?” „Eu, întunecimea voastră, am tras un om în patima desfrânării”. „Și cât timp ți-a trebuit pentru lucrul acesta?” „Un an, întunecimea voastră.” „Pfui, împielițatule, un an ai cheltuit tu pentru un astfel de fleac?” - striga Scaraoschi și jap, jap îi trage și ăstuia o mamă de bătaie. Sosește încă un drăcușor la închinare. „Dar tu, Aghiuță, ce-ai putut face prin lume?” „Eu, întunecimea voastră, i-am făcut pe niște oameni să înjure, să se desfrâneze, să se bată și să se omoare”. „Și cât ți-a trebuit pentru izbânda asta?” „O singură zi, întunecimea voastră.” „Bravo, Aghiuță. Și cum ai putut tu face această ispravă?” „Cu băutură, întunecimea voastră... i-am adus pe oameni la birt și i-am îmbătat. Iar după ce s-au îmbătat au voit să se desfrâneze cu niște femei, de la femei s-au luat la ceartă, la bătaie, iar bătaia s-a terminat cu omor.” „Bravo, Aghiuță, bine te-ai purtat”, îi zise Scaraoschi, bătându-l pe umăr. Apoi le zise celorlalți: „Iar voi nemernicilor care ați cheltuit ani de zile până să câștigați un suflet, luați pildă de la Aghiuță, fratele vostru: FOLOSIȚI și VOI ALCOOLUL!”.  

Răspunsul lui Diogene

Diogene - vestit filozof din vremea lui Alexandru Macedon - fu îmbiat odată cu un pahar de băutură. Diogene lua paharul și îndată îl răsturna jos. „De ce ai făcut, Diogene, acest lucru ?” „L-am răsturnat eu - răspunse Diogene - ca nu cumva să mă răstoarne el pe mine!”.

Beția este mai rea decât crima și curvia

Am aflat o istorioară din care se poate vedea foarte clar că beția este mai rea decât crima și curvia: A trăit odată un om în frică și-n dragoste de Dumnezeu, un credincios care s-a ostenit să supere cât mai puțin posibil pe Dumnezeu. Într-o zi a apărut diavolul lângă el și i-a zis: „De atâția zeci de ani sunt cu ochii pe tine, am încercat în fel și chip și nu te-am putut înșela să faci nici unul dintre păcatele mari, strigătoare la cer. Așa nu se mai poate, trebuie să faci și tu măcar unul dintre ele. Iată te las să-ți alegi: crima, curvia sau beția. După trei zile mă voi întoarce să-mi spui ce ți-ai ales”. S-a gândit omul: crima nu-mi pot alege fiindcă aș călca porunca a șasea „Să nu ucizi!”; curvia în nici un caz nu mi-o pot alege fiindcă în felul acesta aș călca porunca a șaptea „Să nu fii desfrânat!”; nu-mi rămâne decât să aleg beția. O să mă îmbăt și eu de câteva ori, apoi am scăpat de păcatul ăsta. După trei zile a venit diavolul și l-a întrebat: „Ei, ia spune-mi, ce ți-ai ales?” Iar omul i-a spus: beția! și diavolul a plecat. La puțin timp după aceea omul s-a îmbătat criță, neștiind ce face a violat-o pe mama lui și apoi în aceeași stare de beție și-a ucis tatăl. IATĂ CĂ beția ESTE MAI REA DECÂT CRIMA și CURVIA, CĂCI DIN BEȚIE LE-A FĂCUT și PE CELELALTE DOUĂ.

ALCOOLISMUL DIN PUNCTUL DE VEDERE AL MEDICINEI

EFECTELE ALCOOLULUI ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

ALCOOLUL CREȘTE PUTEREA DE MUNCĂ?

Alcoolul crește puterea de muncă?! Așa s-ar părea. Imediat ce am consumat o anumită cantitate de alcool (o țuică „mică”, un pahar de vin „mai mare” etc.), avem senzația că suntem mai puternici, mai curajoși, că suntem în stare să muncim cât zece. Este așa-numita fază de excitație (vezi mai jos fazele intoxicației alcoolice). Ea se datorează biciuirii sistemului nervos și constă dintr-o slăbire a proceselor de inhibiție, acesta fiind unul din primele efecte ale acțiunii toxice a alcoolului. După această fază de excitație însă, randamentul muncii celui aflat sub acțiunea alcoolului scade; nu va fi niciodată superior randamentului pe care îl are când nu se află în această stare. În condiții experimentale s-a demonstrat că oboseala apare de două ori mai repede la cei aflați sub influența alcoolului, deși inițial ei lasă impresia că au o capacitate de muncă ridicată.

În plus, munca se face anarhic, nu se mai ține seama de regulile de securitate, semnele care atrag atenția asupra pericolelor pot trece neobservate. Cu cât concentrația în alcool a băuturii consumate va fi mai mare, cu atât efectul său va fi mai dăunător, viteza și precizia mișcărilor vor avea de suferit. Deosebit de important este acest lucru pentru cei care muncesc cu mașini care cer precizie, pentru conducători auto etc. Datele statistice arată că nu este absolut necesară o stare de beție avansată pentru producerea unui accident rutier. Astfel, când alcoolul atinge o concentrație de 0,3 - 0,5 mg la litrul de sânge, riscul de accidentare se dublează. Aceasta concentrație se poate atinge dacă s-a consumat un pahar de vin destul de slab alcoolizat (8%). Vă închipuiți ce se întâmplă când se consuma o băutură alcoolică mai concentrată (rom, lichior etc.), alcoolizată 30-35%. Dacă ținem seama și de faptul că după 4-5 paharele de țuică alcoolul din sânge (alcoolemia) se mai poate afla a doua zi încă la un nivel de peste 1 mg la litru, putem aprecia cât este de dăunătoare, pentru munca unui conducător auto, obișnuința de a bea băuturi alcoolice. Să nu uitam că atunci când alcoolemia depășește 1 mg la litru (1 la mie), riscul de accidentare este de trei ori mai mare.

Mai putem susține oare acum că sub influența alcoolului crește puterea de muncă?...

ALCOOLUL ESTE HRĂNITOR?

Pentru aceasta, el ar trebui să asigure materialul necesar construcției de celule care să le înlocuiască pe cele uzate, să aducă energia necesară proceselor complicate care au loc într-un organism viu. Factorii nutritivi pe care ni-i aduc alimentele sunt proteinele date de carne, lapte, oua, fasole etc., grăsimile și glucidele (zaharurile, făinoasele etc.) În plus, acestora li se adaugă vitaminele și sărurile minerale, factori absolut necesari desfășurării normale a vieții organismelor. Alcoolul în stare pură nu conține nici unul din acești factori nutritivi, mai mult decât atât, pentru a fi ars, în organism, el consumă o mare cantitate de vitamina B1, sărăcind rezervele aduse prin alimentație. În ceea ce privește factorii nutritivi conținuți în băuturi (vin, bere etc.), ei nu țin de alcool, și calitatea lor este atât de redusă, încât ar trebui consumate cantități uriașe pentru ca ele să reprezinte un aport real. De exemplu, în 100-200 g cereale sunt mai mulți factori nutritivi decât în 4 litri de bere.

Rolul nutriției este de a asigura energia și de a menține structura și funcția organismului. Alimentele furnizează energie și asigură „cărămizile” necesare pentru a înlocui celulele uzate sau distruse și compușii nutritivi necesari funcționarii organismului. Alcoolicii au cel mai adesea o alimentație deficitară cu un aport redus de nutrienți esențiali și implicit cu afectarea atât a furnizării de energie cât și a întreținerii structurilor. Mai mult, alcoolul interferă cu procesele nutritive prin afectarea digestiei, depozitării, utilizării și excreției nutrimentelor.

Perturbarea digestiei și utilizării nutrimentelor

Odată ingerate, alimentele trebuiesc digerate. Digestia începe în gură și continuă în stomac și intestin, cu ajutorul pancreasului. Nutrimentele provenite din digestia alimentelor sunt absorbite din intestin și ajung în sânge fiind apoi transportate la ficat. Ficatul pregătește nutrimentele pentru utilizarea imediată dar le și depozitează pentru utilizarea ulterioară. Alcoolul inhibă degradarea nutrimentelor în molecule utilizabile prin scăderea secreției enzimelor digestive produse la nivelul pancreasului. Alcoolul perturbă absorbția substanțelor nutritive prin distrugerea celulelor ce tapetează stomacul și intestinul cât și prin împiedicarea transportului sanguin al unor nutrimente. În plus, deficitele nutritive pot genera prin ele însele probleme suplimentare de absorbție.

Chiar dacă substanțele nutritive sunt digerate și absorbite, alcoolul poate împiedică utilizarea lor optimă prin alterarea transportului, depozitării și excreției. Diminuarea depozitelor hepatice al unor vitamine cum ar fi vitamina A, și creșterea excreției unor nutrimente cum ar fi grăsimile, indică tulburări în utilizarea substanțelor nutritive la alcoolici.

Consumul cronic de alcool reduce puterea organismului prin denutriție (reduce capacitatea de apărare a organismului împotriva infecțiilor). Alcoolul începe prin a tulbura funcția mucoasei stomacului, ducând la gastrite, dispepsii gastrice cu scăderea secreției digestive și reducerea poftei de mâncare până la dispariție și ulcer gastric și duodenal. Consumul de alcool poate interveni în ulcerogeneză (apariția ulcerului) prin stimularea secreției acidopeptice (acid clorhidric și pepsina, o enzimă care are capacitatea de a liza proteinele), prin agresarea directa a mucoasei gastrice și duodenale datorită distrugerii sistemelor de apărare a acesteia (gastrita alcoolică) precum și prin inducerea cirozei hepatice sau pancreatitei cronice, după un consum de lungă durată.

Deci suntem lămuriți și asupra „calităților” nutritive ale alcoolului!

ALCOOLUL PROEJEAZĂ LA FRIG?

În ce privește protejarea la frig, aproape că nu mai este cazul să insistăm. Nu puține sunt cazurile când, după un chef mai mult sau mai puțin strașnic, pe vreme de iarnă, cei care au plecat „bine încălziți” să întâmpine gerul și zăpada, au fost găsiți înghețați. Cum este posibil acest lucru? Alcoolul intoxică sistemul nervos, tulburând între altele activitatea centrului care dirijează termoreglarea (păstrarea și pierderea de căldură de către organism). Desigur că cel care a consumat alcool are o senzație de căldură: pielea lui este fierbinte, indiferent de temperatura aerului înconjurător și colorată trandafiriu, dar aceasta se datorează dilatării vaselor de sânge ale pielii, sub influența alcoolului, care este un puternic vasodilatator. Astfel, circulația sângelui în piele devine mai intensă, favorizând eliminarea unor mari cantități de căldură produsă prin arderile interne. Când cel care a băut alcool se află în frig, cum se întâmplă iarna, pierderea de căldură poate depăși mult producerea de căldură. Așa se explică de ce pot îngheța cu ușurință, în timpul iernii, cei care au consumat alcool.

 În alimente se găsesc trei componente nutritive de bază - carbohidrați (glucide), proteine și lipide - care sunt utilizate ca energie după ce în prealabil sunt convertiți în produși mai simpli. Unii alcoolici își asigură aproximativ 50% din totalul zilnic de calorii din alcool, adesea neglijând alimente esențiale.

Chiar și atunci când aportul alimentar este adecvat, alcoolul poate stânjeni mecanismele prin care organismul controlează nivelul sanguin al glucozei, rezultând fie creșterea fie scăderea nivelelor glicemiei. La alcoolicii nediabetici creșterea glicemiei (hiperglicemia) - produsă de un deficit al secreției de insulină - este de obicei tranzitorie și fără consecințe de durată. Scăderea glicemiei (hipoglicemia), fie ea și de scurtă durată, poate cauza probleme serioase. Hipoglicemia poate surveni atunci când un individ care nu a mâncat (malnutrit) ingeră alcool. Atunci când nu există alimente pentru a furniza energie, rezervele glucidice sunt epuizate iar produșii rezultați din metabolizarea alcoolului inhibă formarea de glucoza din alți compuși cum ar fi aminoacizii. Prin urmare, alcoolul lipsește creierul și alte țesuturi de glucoza necesară pentru energie și funcționare.

Deși alcoolul reprezintă o sursă de energie, modul în care organismul produce și utilizează energia provenită din alcool este prea complex pentru a fi explicat printr-o simplă conversie în calorii. Mecanismele responsabile de aparența ineficiență în convertirea alcoolului în energie sunt complexe și incomplet elucidate, dar s-au emis câteva ipoteze. De exemplu, alcoolismul cronic se asociază cu un sistem de metabolizare a alcoolului ineficient, numit sistemul microzomal de oxidare a alcoolului (MEOS). Mare parte din energia produsă prin metabolizarea alcoolului pe calea MEOS este pierdută sub formă de căldură decât folosită ca energie pentru organism.

ALCOOLUL ȘI MENTINEREA STRUCTURII ȘI FUNCȚIEI CELULARE

Structura

Deoarece celulele sunt alcătuite în mare parte din proteine, o dietă cu un conținut adecvat de proteine este importantă pentru menținerea structurii celulare, în special dacă celulele sunt deteriorate. Cercetările au arătat că alcoolul afectează metabolismul proteic prin perturbarea descompunerii proteinelor în aminoacizi, prin stânjenirea procesării aminoacizilor la nivelul intestinului subțire și ficatului, prin afectarea sintezei proteinelor din aminoacizi și a producerii proteinelor la nivelul ficatului.

Funcția

Nutrimentele sunt esențiale pentru funcționarea adecvată a organismului; proteinele, vitaminele și mineralele reprezintă instrumentele de care organismul are nevoie pentru a funcționa adecvat. Alcoolul perturbă funcționarea organismului prin producerea de deficite nutriționale și prin afectarea mecanismelor necesare pentru metabolizare nutrimentelor.

ALCOOLUL ȘI VITAMINELE

Vitaminele sunt esențiale pentru menținerea creșterii și un metabolism normal deoarece ele intervin în multe procese fiziologice. Alcoolicii cronici („băutorii înrăiți”) au multiple deficite vitaminice din cauza reducerii ingestiei de alimente și, în unele cazuri, tulburarea absorbției, metabolismului și utilizării. De exemplu, alcoolul inhibă absorbția grăsimilor și ca urmare reduce absorbția vitaminelor A, E și D care sunt absorbite împreună cu grăsimile din alimentație. Deficitul de vitamina A se poate asocia cu scăderea acuității vizuale la întuneric iar cel de vitamina D cu o fragilitate crescută a oaselor. Deficitul vitaminelor A, C, D, E, K și a celor din grupul B, prezent la unii alcoolici, interferă cu vindecarea rănilor. Deoarece vitamina K este necesară pentru coagularea sângelui, deficitul acesteia poate cauza tulburări de coagulare ceea ce duce la sângerare în exces. Deficitul altor vitamine implicate în buna funcționare a creierului poate produce o afectare neurologica severă.

ALCOOLUL ȘI MINERALELE

Deficitul unor minerale cum ar fi calciul, magneziul, fierul și zincul este frecvent întâlnit la alcoolici, deși alcoolul nu pare să afecteze prin el însuși absorbția acestora. Acest deficit pare să fie mai degrabă secundar altor probleme legate de ingestia de alcool: reducerea absorbției calciului ca urmare a malabsorbției grăsimilor; deficitul de magneziu din cauza reducerii aportului, excreției urinare crescute, vărsăturilor și diareei; deficitul de fier asociat cu sângerările gastrointestinale; pierderea de zinc legată de alte deficite nutriționale.

Deficitul de minerale poate cauza o gamă largă de consecințe medicale, de la boli osoase asociate cu lipsa de calciu până la orbiri nocturne și leziuni cutanate legate de lipsa de zinc.

ALCOOLUL ȘI COMPORTAMENTUL UMAN

Efectele intoxicației cu alcool asupra comportamentului depind de doi factori: concepțiile și așteptările celui care consuma cu privire la alcool și cantitatea de alcool ingerată. Acești factori interacționează în mod complex pentru a influența comportamentul. De exemplu, mulți oameni consideră că alcoolul poate mări apetitul sexual. Contrar acestor așteptări, libidoul scade pe măsură ce nivelul sanguin al alcoolului crește. Oricum, acesta crește la persoanele care sunt convinse că au consumat alcool dar cărora li s-a administrat de fapt un substituient non-alcoolic.

De asemenea, cantitatea de alcool ingerată influențează efectele psihologice. Alcoolul este un depresant al sistemului nervos central (SNC). La doze mici deprimă selectiv centrii inhibitori. Aceasta înseamnă că alcoolul poate reduce inhibițiile comportamentale atunci când este consumat în cantități modeste și, în mod paradoxal, crește comportamentul agresiv sau social. De exemplu, unii pot consuma un păhăruț sau două înainte de a-și exercita o funcție socială pentru a-și reduce inhibițiile în acest domeniu. În cazul altora este mai probabil să-și exprime sentimentele, inclusiv furia, atunci când au consumat alcool. Se știe că majoritatea sinuciderilor și a omuciderilor se produc în asociere cu consumul de alcool. De asemenea, 35% din totalul violurilor sunt asociate cu băutura.

La concentrații mari (alcoolemie >100mg%), alcoolul deprimă atât centrii excitatori cât și pe cei inhibitori. Astfel e suprimat aproape orice, de la gândirea rațională la coordonarea motorie. Consumul de alcool este responsabil de aproape 50% din totalul accidentelor de circulație fatale și pentru un total anual de 25.000 decese din această cauză. La concentrații și mai mari (alcoolemia >500mg%), alcoolul abolește starea de conștiență mergând până la comă. În final, alcoolul poate deprima centrii respiratori și, mai ales atunci când este consumat în asociere cu sedative (exemplu Diazepam), poate cauza moartea.

FAZELE INTOXICAȚIEI ALCOOLICE

1. Faza de excitație se manifestă clinic prin logoree, volubilitate, tendința la violență, facies congestiv, conjunctive injectate, incoerență verbală și în adresa mișcărilor. Persoana respectivă are un comportament dezinhibat cu pierderea capacității de apreciere a pericolelor, diminuarea performanțelor psihometrice, a reflexelor și creșterea latenței de reacție. Vasodilatația periferică îi creează o falsă senzație de căldură a ambianței.

2. Faza de incoordonare (medico-legala) este caracterizată prin tulburări de vorbire mergând până la vorbire incoerentă, confuzie, absența completă a inhibiției, amețeli, agitație psihomotorie. În această fază se accentuează tendința la agresivitate, apar tulburări de coordonare și echilibru, stingerea progresiva a sensibilității inclusiv a celei dureroase care face posibile micile intervenții chirurgicale fără anestezie, întrucât apare anestezia alcoolică. În acest stadiu, la copilul mare, adolescent și adult este posibilă apariția unui comportament antisocial (agresivitate, furt) de unde vine și denumirea.

3. Coma toxica (alcoolică) se instalează când alcoolemia (nivelul sanguin al alcoolului) atinge valoarea de aproximativ 4 mg/ml. Este o comă liniștită, însoțită de anestezie, ca urmare a efectului narcotic al alcoolului.

CONSECINȚELE DEPENDENȚEI DE ALCOOL

Se cunosc câteva complicații medicale și psihiatrice ale alcoolismului. Efectele clinice ale acestuia sunt rezumate mai jos.

Gastrointestinal. Alcoolismul reprezintă cea mai comună cauză a cirozei hepatice, la care se ajunge trecând prin fazele intermediare de steatoza hepatică („ficat gras”) și hepatită toxică alcoolică. După mulți ani de evoluție, ciroza hepatică poate degenera în cancer hepatic. Alcoolul este asociat și cu alte afecțiuni gastrointestinale cum ar fi ulcerul gastric și duodenal, gastrita, pancreatita acută și cronică și cancerul pancreatic.

Cardiovascular. Alcoolul cauzează câteva complicații cardiovasculare și este responsabil pentru mai mult de 15% din cazurile de hipertensiune arterială (HTA) și pentru mare parte din cazurile de cardiomiopatie dilatativă.

Neurologic. Alcoolismul poate afecta sever sistemul nervos central și periferic. Neuropatia periferică este cel mai adesea responsabilă de apariția ataxiei (coordonarea defectuoasă a mișcărilor) prezentă la băutorii înrăiți. Alte complicații neurologice cauzate de consumul cronic de alcool includ: boala Weinicke (tulburări oculare, ataxie și confuzie) asociată cu deficitul de tiamină (vitamina B1), psihoza Korsakoff, o incapacitate permanentă de a învață lucruri noi și, în final, modificări structurale la nivelul creierului asociate cu tulburări cognitive severe (demența).

Imunologic. Consumul de alcool inhibă funcția neutrofilelor (o parte din globulele albe) și deprimă imunitatea mediată celular (de către limfocite). Așa se explică de ce alcoolicii sunt predispuși să facă infecții grave inclusiv pneumonii fatale și tuberculoză. Deprimarea imunității mediată celular poate fi responsabilă de incidența mai mare la alcoolici a câtorva tipuri de cancer.

Endocrin. Bărbații alcoolici au un nivel crescut de estrogen și unul scăzut de testosteron, ceea ce conduce la impotență, atrofie testiculară și ginecomastie (dezvoltarea sânilor la bărbați).

Obstetrical. O complicație a consumului excesiv de alcool adesea trecută cu vederea este reprezentată de efectele adverse ale acestuia atunci când este consumat în cursul sarcinii. Alcoolul străbate placenta putând determina fenomene toxice la făt, putând produce greutate mică la naștere, perimetru cranian redus, retard mental, diformități faciale, întârziere în creștere, disfuncții de organ, epilepsie, coordonare dificilă, abilități sociale reduse, lipsa imaginației și a curiozității, dificultăți în învățare, incapacitatea de a înțelege noțiuni cum ar fi timpul sau banii, tulburări de comportament (hiperactivitate, anxietate, impulsivitate) cunoscute sub numele de sindromul alcoolului la făt.

Psihiatric. Dependența de alcool este adesea asociată cu probleme emoționale. Mulți alcoolici prezintă anxietate (25%), depresie (20-40%) și halucinații ocazionale. Nu este clar dacă tulburările psihiatrice predispun la dependență de alcool sau sunt urmarea abuzului cronic de alcool. Pacienții alcoolici au adesea tentative de suicid și aproximativ un sfert din totalul sinuciderilor sunt comise de alcoolici, în special bărbați peste 35 ani.

RENUNȚAREA LA ALCOOL

Așa cum ingestia de alcool deprimă sistemul nervos, oprirea consumului produce hiperexcitarea sistemului nervos. Mulți alcoolici prezintă tremurături ale extremităților după 24 ore de la ultima băutură. Dacă abstinența continuă, încep să prezinte tahicardie, transpirații, scăderea poftei de mâncare și tulburări de somn. În unele cazuri, simptomele de sevraj pot fi chiar severe. Timp de 1-3 zile de la ultima băutură alcoolicii pot prezenta diverse accese generalizate. La 3-5 zile, acești pacienți pot prezenta dezorientare, febră ridicată, și halucinații vizuale. Acest sindrom este numit delirium tremens. În timpul acestuia, oamenii sunt foarte sensibili la sugestii. De exemplu, un pacient poate fi convins că un elefant roz dansa pe o funie imaginară între degetele medicului său. Indivizii cu delirium tremens pot fi și paranoici. Delirium tremens este o urgență medicală. Înainte de a exista tratamentele medicale moderne, 15% din acești pacienți decedau. Astăzi decesele din această cauză sunt rare.

Absorbția alcoolului din tractul digestiv (mucoasa bucală, gastrică 20%, intestinală 80%) este rapidă; se poate vorbi și despre o absorbție pe cale respiratorie în cazul inhalării vaporilor de alcool, cât și despre una cutanată (frecții cu alcool). Alcoolemia maximă este atinsă în 20-30 minute în cazul în care stomacul este anterior gol și în maximum 6 ore atunci când stomacul este plin cu alimente. După absorbție, alcoolul se distribuie în ordinea descrescătoare a concentrației în creier, plămân, splină, rinichi, etc. preferând întâi țesuturile bogate în apă (ex. mușchi), apoi pe cele bogate în grăsimi deoarece alcoolul este hidrosolubil. Aproximativ 90% din cantitatea pătrunsă în organism este degradată în ficat sub influența unei enzime numită alcool-dehidrogenază, în ritm de aproximativ 0,10g/Kg/ora, restul eliminându-se prin plămân sau urină. Există și alte căi de metabolizare a alcoolului, dar mai puțin importante.

Nu credeți că această scurtă prezentare este suficientă?

Concluziile vă lăsăm pe dvs. să le trageți...

Dar bănuim că ele ar suna cam în felul acesta:

- Consumul zilnic de băuturi alcoolice, chiar în cantități mici, cu tot aspectul sau nevinovat, se numește totuși alcoolism (etilism) cronic și nu scutește pe nimeni de consecințe.

- În mod deosebit trebuie evitate băuturile tari, care cresc repede și pe mai lungă durată concentrația de alcool în sânge, dar și vinul și berea, deoarece datorită cantităților mari în care pot fi consumate cu ușurință, rămân tot atât de periculoase în caz de consum cronic.

- Este bine să facem în așa fel ca „ocaziile” care ne pot determina să consumăm băuturi alcoolice să fie cât mai rare; în nici un caz să nu se bea pe nemâncate, dată fiind proprietatea alcoolului de a fi absorbit mai repede când este consumat neasociat cu alimente.

- Sub nici un pretext nu este permis consumul de băuturi alcoolice înainte de a începe munca sau în timpul muncii, când suntem la volan etc.

- Să ne încercăm forțele în orice domenii demne de atenție, dar niciodată în întreceri de „rezistență la băutură”. Oricare ar fi rezultatul, tot în pierdere ne vom afla.

- În sfârșit, un amănunt demn de reținut: dacă alcoolul este toxic, așa cum am văzut, pentru un adult, la copil are un efect mult mai grav. Copilul poate ajunge ușor în starea de comă, după consumarea unei cantități relativ moderate de băuturi alcoolice, organismul său fiind sensibil la concentrații mult mai mici. Nici un argument nu poate pleda pentru a da copiilor să consume băuturi alcoolice, chiar diluate și în cantități mici. Ele nu le sunt de folos sub nici o formă, în schimb le pun viața în pericol cu multă ușurință.

- Faptul că, pe măsură ce a trecut timpul, ne-am obișnuit să consumăm băuturi tot mai tari, în cantități crescânde, fără să ne îmbătăm, nu este deloc o dovadă care să ne liniștească. Ea înseamnă că organismul dă semne de obișnuință. Faptul că ne permite să consumăm doze crescânde nu înseamnă în același timp că am devenit invulnerabili la toxicitatea alcoolului, care continuă să rămână direct proporțională cu doza consumată.

- De asemenea, apariția dorinței de a consuma alcool și repetarea fără explicație a acestor dorințe trebuie să fie un semnal de alarmă, care să ne atragă atenția că începem să ne obișnuim cu acest toxic. Singura măsură indicată este excluderea cu desăvârșire a oricărei băuturi alcoolice și, totodată, evitarea ocaziilor care ne-ar putea trezi această dorință.

VIȚA DE VIE ȘI VINUL

În Vechiul Testament vița este menționată de peste 60 de ori. Se pare că după coborârea din corabie, Noe și fiii săi au început să muncească pământul și au sădit și vie. Noe a băut vin și neștiindu-i efectul, s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său: „Noe a prins a fi lucrător de pământ și a sădit vie. Și a băut vin și s-a îmbătat și s-a dezgolit în cortul său” (Facerea 9;20-21).

Vița de vie din Țara Sfântă este ca și cea de la noi din țară, numai că, terenul fiind mai propice acolo, calitatea vinului este superioară. În Palestina orice vie este îngrădită cu un gard de zid, că slavă Domnului, pietre sunt din belșug. și astăzi se poate săpa teasc în vie, deoarece terenul fiind muntos, îngăduie să se sape și să se facă în el un bun teasc. Turnul, de asemenea, se poate vedea și azi, făcându-se din pietrele ce se află din belșug, ca de altfel și gardul de împrejmuire. Sub turn se adăpostește omul și-și păstrează uneltele, iar de deasupra străjuiește via. În cercetările care se fac pe pământul Țării Sfinte, s-au descoperit multe teascuri săpate în piatră. Au fost descoperite, în special, cele în care se tescuiau măslinele și cele în care se păstra untdelemnul.

De obicei, cei mai buni struguri sunt făcuți stafide, iar mustul strugurilor mai puțin buni este fiert și prefăcut într-un sirop care în limba arabă se numește dibis, de la ceea ce în Facerea 43;11 și Iezchiel 27;17 este numit miere.

Burdufurile, de care pomenește evanghelistul Matei „...nici nu pune vin nou în burdufuri vechi, că altfel burdufurile crapă, vinul se varsă și burdufurile se pierd, ci vinul cel nou se pune în burdufuri noi și se păstrează amândouă” (9;17), sunt cele pe care orice călător în Țara Sfântă le poate vedea în spatele oamenilor sau asinilor, pe străzile orașelor palestiniene. Ele se fac din piele de capră și sunt elastice. În timpul fierberii mustului, dacă burdufurile sunt vechi, acestea plesnesc, de aceea spune evanghelistul, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi.

Strugurele, după dulceața și produsul său de must și vin, este simbolul fericirii. Pe vechile sarcofage creștine sunt, adesea înfățișate, vița, strugurii și stoarcerea ca simboluri ale patimilor morții. Strugurii din rod mult sunt simbolul îmbelșugării, al unei stări de fericire. Strugurele miraculos (Numeri 13;24) ce l-au adus solii din Canaan, indică bogăția și fertilitatea pământului. Stoarcerea strugurilor este simbolul patimilor, al nenorociri lor. Se întâlnește în Facerea 9;20, Matei 21;33, Facerea 43;11, Ezdra 27;17, Matei 9;17, Isaia 5;1, Matei 21;17, Ioan 15;5, Isaia 34;4 etc.

În simbolica Noului Testament, vița de vie înseamnă împărăția creștină, cu nobilitatea sa față de păgânism. Vița de vie o întâlnim adesea ca decor pictural, cu deosebire însă ca ornament în sculptură, pe coloanele bisericilor și stâlpii iconostasului. Vița de vie de aur și de marmură din potirul templului a fost simbolul teocrației în Vechiul Testament.

Des se menționează în Biblie, floarea viței de vie. În Canaan se cultiva vița de vie în mod sigur prin anul 2000 înainte de Hristos. Melchisedec, regele Salemului, despre care se spune în cartea Facerii, dăruiește o considerabilă cantitate de vin lui Avraam, cu care trăia în condiții de bună vecinătate.

Via este icoana credincioșilor. Acest simbolism se deduce din cuvintele: „Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta, și o desăvârșește pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta...” (Psalmul 79;15-16). Cu totul altă însemnătate are vinul când se bea din „Paharul Domnului”, când Domnul ține un pahar cu vin din care beau oamenii (Psalmul 74;8-9). Cupa cu vin este simbolul pedepsei pe care o gustă toți păcătoșii (Ieremia 25;15-17).

Rămân clasice învățămintele lui Hristos și ale Sf. Apostol Pavel brodate pe mlădițele viței de vie și legate de butucul ei. Epicleza euharistică, rugăciunea specială a preotului pentru prefacerea vinului în Sângele Domnului, constituie întrebuințarea superlativă ce se da vinului. Vinul este simbolul liturgic religios care, alături de pâine, este în cult materia Sfintei Euharistii (Împărtășanii) înnobilată ca atare de Hristos Însuși, Care le-a întrebuințat la Cina cea de Taină. Ele sunt folosite și în alte Sfinte Taine și Ierurgii: la Cununie, la slujba Litiei, la sfințirea bisericii, la slujbe funebre (împreună cu coliva și cozonacii la înmormântare și parastase). Apa, care se amestecă cu vin în Sfântul Potir, simbolizează apa care a curs o dată cu sângele din coasta lui Hristos pe cruce, apa și vinul servind astfel, două izvoare ale vieții și ale harului: apa Botezului și sângele Sfintei Împărtășanii.

MUSTUL ȘI PREPARAREA LUI

Sucul de struguri se numește must și este un produs dulce care nu a început să fermenteze și se obține prin stoarcerea boabelor de struguri și este un produs cu acțiune farmacologică deosebit de importanță.

Strugurii destinați producerii mustului trebuie să fie copți (ajunși la maturitatea de consum), cu gustul dulce-acrișor, determinat de raportul dintre zaharuri și aciditate, proaspăt culeși, fără urme ale atacului unor boli sau dăunători și neintrați în fermentație. În funcție de preferințele consumătorilor, pe culori, se pot realiza următoarele tipuri de must:

- must alb (denumire improprie, deoarece culoarea este de fapt galbenă-verzuie de diferite nuanțe). Aici se încadrează majoritatea soiurilor de struguri pentru vin.

- must roșu, obținut din struguri negri, aparținând unor soiuri intens colorate;

- must roz, obținut din struguri negri, aparținând unor soiuri pentru vinuri de consum curent.

Pregătirea strugurilor în vederea zdrobirii și presării

Operându-se în general cu cantități reduse de struguri (la nivelul kilogramelor sau a zecilor de kilograme), destinate producerii mustului pentru consumul familial, se poate și trebuie să fie acordată o atenție deosebită lucrărilor de pregătire a strugurilor. Aceștia trebuie să fie culeși doar cu puțin timp înaintea prelucrării, cunoscut fiind faptul ca strugurii constituie un material perisabil, care poate intra rapid într-un proces de fermentare ori să prindă mucegaiuri, sau să crape boabele și astfel să se scurgă mustul. În funcție de cantitatea existentă, strugurii se așează fie într-un coș din nuiele (curat) și se spală bine cu un jet de apă, fie sub robinet, ținuți cu mână de codițe, sau în strecurătoare. Prin spălare, în afara înlăturării impurităților și a substanțelor rămase de la tratamente, se elimină (în mare parte) și microorganismele care produc fermentarea (transformarea zahărului în alcool). După zvântare, se desprind boabele de pe ciorchine, reținându-se doar cele maturate (colorate intens și uniform), cele fără urme ale unor atacuri de boli sau de dăunători, loviri mecanice etc. Doar în cazul în care se considera că aciditatea (acreala) este prea scăzută, pot fi reținute și boabe maturate incomplet (chiar verzi), dar sănătoase.

Toate operațiile dintre culesul strugurilor și până la turnarea mustului în sticle trebuie să decurgă relativ rapid și cu acuratețe, pentru a nu se da voie micro­organismelor (de fermentare, de putrezire) să se dezvolte.

Zdrobitul boabelor se poate face fie cu ajutorul micilor zdrobitoare, procurate din magazinele de specialitate, fie cu mâna, în cazul unor cantități mai reduse. Presarea se poate realiza atât prin folosirea unor prese (procurate tot din comerț), sau prin introducerea acesteia într-un tifon, ori într-un sac de iută (ambele curate) și apăsarea apoi cu mâna, ori cu un mai, până se scurge aproape întreaga cantitate de must. Astfel obținut, mustul trebuie ținut la o temperatură scăzută, care de altfel se realizează adesea în nopțile de toamnă. Rezultate mai bune se obțin dacă mustul se păstrează în frigider, acesta limpezindu-se în cel mult 24 de ore.

Pregătirea recipientelor și conservarea

O atenție deosebită trebuie acordată spălării și sterilizării sticlelor în care se va păstra mustul, precum și a dopurilor și a pâlniei. Se prefera folosirea recipienților din sticlă în capacitate de un litru sau submultiplii acestuia (750, 500 și 250 mI). Sticlele se spală bine, folosindu-se detergenți de bucătărie și apoi se limpezesc prin mai multe ape. Se lasă la o zvântare ușoară, apoi se introduc (culcate) în cuptorul aragazului, unde se țin circa 20 de minute la foc potrivit. După oprirea focului de la cuptorul aragazului, sticlele, se lasă pe loc (în cuptor) până la folosirea neîntârziată a lor. Atenție! Cuptorul nu trebuie să fie încins!

Pâlnia ce se va utiliza, precum și dopurile (din material plastic sau cele cu filet) se sterilizează fie cu ajutorul apei fierte, fie prin introducerea lor în alcool alimentar de minimum 70°. Este de la sine înțeles ca și gospodarii care prepară mustul trebuie să aibă mâinile curate, prin spălare cu apă și săpun. Mustul limpezit se varsă într-o oala smălțuită, de capacitate corespunzătoare și se fierbe 15-20 de minune la foc moderat. Este preferabil că fierberea să se facă pe principiul băii marine, respectiv oala cu must se așează într-o altă de capacitate puțin mai mare și care are la fund puțină apa și 2-3 scândurele, după care se pun la foc. Pe toată durată fierberii se înlătură spuma cu o lingură din lemn, nouă și sterilizată. Se scot apoi sticlele fierbinți din cuptorul aragazului și se așează pe o tava nesmălțuită. În lipsa acesteia, fiecare sticlă se va așeza pe lama unui cuțit plat. Mustul luat direct de pe foc se toarnă (prin pâlnie) în sticle, umplându-se până la jumătatea gâtului acestora. Se va evita prelingerea mustului pe exteriorul sticlelor. Pentru mai multa siguranță se poate pune (facultativ) pe suprafața mustului (din gâtul fiecărei sticle) fie câte un degetar de alcool alimentar (de 70° minimum), fie câte un vârf de cuțit de conservant alimentar sau câte o aspirină sfărâmată până la praf, apoi sticlele se închid ermetic. Din această etapă orice manipulare a sticlelor se va face cu atenție, menținându-se în poziție verticală, pentru că produsele de sterilizare să rămână mereu la suprafață mustului. Sticlele se așează apoi într-o cutie din carton în care se găsesc perne de jur împrejurul lor și se țin până la răcirea lor (36-48 de ore). Păstrarea sticlelor se face în pivnița, iar în lipsa acesteia într-un spațiu cât mai răcoros (eventual în cămară), învelite în hârtii colorate (albastre, negre) sau de ziar. În funcție de posibilități, este bine ca înaintea depunerii sticlelor cu must la păstrare, ele să fie ținute 5-7 zile în frigider. Există și alte procedee practice de preparare și de conservare a mustului, dar metoda descrisă mai sus a dat rezultate sigure la o multitudine de încercări.

VINUL ȘI EFECTELE LUI BENEFICE ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Asupra vinului s-au făcut până în zilele noastre numeroase cercetări. S-a dovedit că resveratrolul din vin, șampanie, must, sâmburi de struguri roșii și ciorchinii viței de vie este responsabil de scăderea colesterolului din sânge, căruia i se datorează mortalitatea mare, prin boli cardiovasculare, descoperire care aparține, din anul 1980, cercetătorului francez Pierre Ducimetriere. El a mai stabilit că resveratrolul este foarte puternic antioxidant, de 20-50 de ori mai activ că vitamina E. Consumat zilnic în cantitate de 100-500 mI., un vin de bună calitate, preferabil roșu sau negru, nu dăunează sănătății, ci ajută.

Vinul, băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de struguri, conține 7-16 % alcool, în funcție de cantitatea de zahăr conținută de struguri, gust, buchet. Pentru prepararea Sfântului și Marelui Mir, se folosește un vin vechi, curat, netratat, clar, cu gust plăcut, de culoare citrin sau roze. Pentru prepararea a 300 litri de Mir, este necesară procurarea a circa 800 litri de vin. Este bine ca vinul să se aducă la locul preparării în butoiul în care se păstrează sau în damigene colorate în coș de nuiele cu dopuri ermetice (plută). La prepararea Sfântului și Marelui Mir din anul 2002 s-a folosit un vin roz, foarte stabil și cu gust plăcut, cu vechime de peste doi ani, oferit de Mitropolia Olteniei (I.P.S. Mitropolit Teofan Savu). Inconvenientul însă a fost acela că s-a transportat în ambalaje colorate tip canistră din plastic, care poate să fi influențat calitatea și chiar compoziția vinului, masele plastice cedând la concentrația alcoolică și la unii compuși toxici, mai ales dacă vinul a fost ținut o perioadă îndelungată în aceste canistre. Pentru acest motiv nici o țară din U.E. și din lume nu îmbuteliază vin în sticle din material plastic, ci în sticle colorate sau neutre, bine etanșeizate cu dopuri de plută în cantități de cel mult un litru. Numai așa vinul pomenit în Biblie de atâtea ori își poate păstra acțiunea farmacologică oferită de farmacia lui Dumnezeu.

Vinul este folosit la masă în cantitate moderată de 100-200 ml zilnic pentru toate efectele lui farmacologice deosebit de importante, mai ales cardiovasculare. Cercetările științifice din ultimul deceniu au demonstrat că vinul roșu este preferat în afecțiunile cardiovasculare.

Dr. ing. ec. Ion Pușca, celebrul oenolog român, primul care a „importat” conceptul de „vinoterapie” în România ne și explică despre aceasta:

- Vinoterapia este, într-adevăr, o știință nouă, care-și face loc, în prezent, într-un număr destul de mic de tari, dar căreia eu îi prevăd, în foarte scurt timp, un viitor strălucitor. Eu am definit-o că o nouă cale spre sănătate și frumusețe.

- În ce constă esența acestei științe?

- Vinoterapia concentrează tot ce se cunoaște, până în prezent, despre vița de vie și produsele rezultate din ea, deci, nu numai vin: frunze, must, drojdie de vin, semințe de struguri albi, din care s-au obținut polifenolii, considerați că antioxidanți puternici, capabili să distrugă radicalii liberi din organismului uman. Vinul, că aliment, era cunoscut încă din antichitate, când „trinitatea alimentară” a lumii antice civilizate era compusă din untdelemn, pâine și vin. Mult mai târziu, cercetătorii au descoperit că vinul are peste o mie de substanțe chimice, foarte necesare organismului: alcooli, acizi organici, compuși fenolici, esteri, aldehide, proteine, aminoacizi, compuși aromatici, vitamine, substanțe minerale etc.

Însuși marele savant Pasteur a spus, la timpul său: „Cea mai igienica și cea mai sănătoasă dintre băuturi este vinul”. Conform unor cercetări mai recente, apa care face parte din compoziția vinului nu este una obișnuită, un lichid inert și pasiv, ci este o „apă activă”, trecută de două ori prin „sângele” vieții vegetale.

Putem, așadar, afirmă că vinul este cel mai complet produs alimentar existent, care, băut în cantități moderate, întreține sănătatea și lungește viața. O demonstrează țările mari consumatoare de vin în care mortalitatea, cauzată de bolile cardiovasculare, este de 2-3 ori mai mică decât în țările în care sunt preferate băuturile pe bază de distilate sau bere.

Cum se folosește vinul că medicament?

Vinul sec, de pildă, singură băutură permisă în cazul diabeticilor, are un efect asemănător celui produs de o mică doză de insulină, determinând revenirea la starea normală a glicemiei. Tot vinul activează circulația sangvină la nivelul capilar și coronarian, având efecte terapeutice importante pentru organism, în special, vinul roșu - două - trei pahare pe zi - reduce riscul apariției cancerului, datorită polifenolului din semințele de struguri negri care, spre deosebire de semințele de struguri albi, trece direct în vin, în timpul fermentației pe boștină. Vinul, consumat cu moderație, este recomandat și femeilor tinere dacă vor să fie mai puțin supuse riscului de a avea comoții cerebrale, în comparație cu cele care nu beau vin sau sunt consumatoare de băuturi tari și bere. Alte binefaceri ale vinului mai sunt: reducerea insuficienței renale, prevenirea riscului de apariție a hipertensiunii arteriale, a infecțiilor traiectului stomacal-duodenal sau a apariției ulcerului. De asemenea, vinul stimulează digestia, protejează organismul contra răcelilor, are acțiune pozitivă asupra stresului și a stărilor depresive. Consumat, evident, în cantități rezonabile, vinul reduce foarte mult riscul apariției maladiei Alzheimer și poate preveni, având și acțiune antiinfecțioasă, efectele negative ale consumului de alimente care ar putea fi infestate ușor sau care ar conține puține toxine (cazul ciupercilor, scoicilor etc.).

Vinul este un bun elixir, aliment și medicament. El a fost consumat întotdeauna pentru calitățile lui - aliment și ca agent terapeutic. Este considerat ca o componentă importantă a terapiei naturale. Bunăoară Hipocrate, părintele medicinei, indica vinul în tratarea pneumoniei, în debilitate fizică, în terapia plăgilor deschise și ca antidot în mușcătura de șarpe. Dacii, renumiți în cultura viței de vie, nu foloseau vinul numai pentru băutură, ci și pentru prepararea unor unguente eficace în tratarea bolilor oculare. Vinul poseda o serie de virtuți importante: este revigorant, euforizant, vaso­dilatator și tranchilizant; mai mult, vinului i se atribuie și proprietăți antivirale, mai ales împotriva virusului poliomielitic. Este folosit contra virusului herpetic oral, enteroviroze.

În ultimele decenii se afirmă puternic atributul de aliment al vinurilor de soi cu valoarea de aliment și medicament a vinurilor roșii. Din fericire, țara noastră are condiții climatice favorabile multiplicării acestor „izvoare de sănătate”, precum și o veche și prețioasă tradiție și experiență în cultivarea soiurilor de viță de vie pentru vinurile generatoare de forță și vitalitate. Cercetători și savanți oenologi de prestigiu din institute vitivinicole și laboratoare de profil atestă virtuțile multiple ale vinurilor roșii, consumate cu moderație. Subliniem acest ultim aspect, întrucât un pahar de vin roșu este ca o pilulă de medicament, benefică în limitele dozelor prescrise. Excesele pot fi dăunătoare, atât în cazul medicamentelor, cât și al vinurilor. Comparația nu e de prisos dacă avem în vedere „chemarea vinului”, adică un pahar de vin bun cheamă pe al doilea, apoi mai repejor pe al treilea sau mai multe. Primul pahar de vin roșu are atributul de medicament, al doilea poate fi și aliment, dar dincolo de moderație survin efectele dăunătoare ale exceselor.

Vinul roșu este asociat unui complex de substanțe organice și minerale care provin din struguri și din metabolismul drojdiilor. Important este un anume echilibru organoleptic al vinului care are, între altele, un aport energetic și un rol stimulator al funcțiilor digestive și ale ficatului. Glicerolul din vin, care se combină cu fosfații, permite economisirea grăsimilor și a proteinelor. Important este și rolul mineralizant, vinul aducând organismului elemente minerale asimilabile de către țesuturi. Fără a intra în amănunte, menționăm că vinul asigură nevoile de potasiu, calciu, magneziu, mangan și alte substanțe care contribuie la satisfacerea cerințelor cotidiene ale organismului. Acțiunea vitaminizantă a vinului nu poate fi neglijată, constituind o sursă accesibilă, cu atât mai valoroasă cu cât există o diversitate a vitaminelor, mai ales din grupa B. Se consideră că nevoia zilnică de vitamine a organismului poate fi satisfăcută, în procente diferite, cuprinse între 20-40 %, de către vin. Cât privește conținutul vinului în aminoacizi esențiali, nesintetizați de către organismul uman, este asemănător cu cel al sângelui. Consumat în limite rezonabile, vinul mărește tonusul muscular prin acțiunea directă asupra sistemului nervos periferic. Se apreciază că vinul permite accelerarea procesului de nutriție prin conținutul său în fosfat de calciu sub formă organică, mai ales la vinurile roșii învechite.

Efectul cardioprotector al vinului roșu consumat cu moderație este bine cunoscut specialiștilor în boli cardiovasculare. În numeroase studii observaționale, cu date colectate de la peste 300.000 de bărbați și femei, evaluați în timp pe o durată de mai mulți ani, s-a demonstrat rolul benefic al consumului de vin în reducerea riscului cardiovascular. Consumatorii de vin sunt mult mai bine protejați față de cei care consumă băuturi spirtoase. Studiile efectuate pe un eșantion de 13.300 persoane cu vârste cuprinse între 30-79 de ani, urmărite timp de 12 ani, au demonstrat că riscul mortalității cardiovasculare se reduce la jumătate în cazul consumului zilnic de 1-2 pahare de vin, comparativ cu abstinenții. Efectul protector al vinului se referă la sporirea conținutului de colesterol „bun”, lipoproteine cu densitate mare. Sub efectul alcoolului, acestea reduc la nivelul ficatului cantitatea de colesterol care se află în exces.

Se apreciază că, de regulă, consumatorii de vin au obiceiurile alimentare mai bune în comparație cu cei care preferă berea sau băuturile spirtoase. S-a constatat de asemenea, importanța compușilor fenolici din vinul roșu care sporesc capacitatea antioxidantă a plasmei sanguine de 10-20 de ori.

O pledoarie pentru consumul de vin poate fi încheiată cu un singur cuvânt: moderație. Vinul este prima băutură igienică după apa naturală, minerală, răcoritoare și sifon. Depinde numai de cantitatea care se bea!

INCHEIERE

„Paza bună trece primejdia rea.” Este bine să nu uităm acest lucru niciodată, ori de câte ori avem în față un pahar cu alcool. Sfinții Părinți spun că omul, cât timp este beat, se află sub stăpânirea diavolului, acesta făcând atunci ce vrea el cu respectivul om beat. De ce oare noi cei ai lui Dumnezeu preferăm să ne schimbăm stăpânul? Să nu ne amăgim! Sfântul Apostol Pavel spune că bețivii nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu (1 Corinteni 6;10, Galateni 5;21). Dacă mâine vei muri, cum vei da socoteală în fața Judecătorului pentru acest păcat? O, bărbatule sau, mai modern, femeie, sau tinere! Ce păcat te cuprinde! Dacă alte păcate mai conțin măcar o clipa de plăcere, acesta nu conține decât durere și pierzare trupească, dar și sufletească, la fel ca oricare păcat. Fie-ți milă de familia ta! Fie-ți milă de copii, care toata viața vor suferi pentru acest păcat al tău! Oprește-te din certuri și scandaluri, căci moartea bate la ușă și iadul te așteaptă! Suspinele copiilor tăi nu te fac să-ți înțepenească mâna cu care duci paharul la gură?! Râsetele și bârfa celor din jurul tău nu le auzi deloc? Postul, să-ți tămăduiască beția! Psalmii să-ți înlocuiască cântecele porcoase ce se cântă la beție! În loc de jocuri nebunești, să obosim făcând metanii! Omule nebun și ticălos, până când vei petrece în păcate? Până când amâni pocăința? „Scoală-te, omule ticălos, aleargă către Dumnezeu mărturisind păcatele tale, și cazi lăcrimând și suspinând; iar Acela ca un îndurat, va da ție ajutor că să faci voia Lui”!

DIN CUVÂNTUL SFÂNTULUI IOAN GURA DE AUR DESPRE BEȚIE

„Vrei să vezi cum bețivul e mai ticălos și decât cel îndrăcit? Spre un îndrăcit are fiecare compătimire, iar pe cel bețiv noi îl urâm. Pe epileptic îl jelim; iar pe bețiv suntem supărați și mânioși. Pentru ce aceasta? Pentru că boala unuia e o nefericire, iar a celuilalt e o ușurătate de minte supusă pedepsei. Bețivul are de suferit aceleași patimi ca și cel îndrăcit. El de asemenea se clatină în toate părțile. Tot așa este smintit, tot așa cade la pământ, tot așa zgâiește ochii, tot așa bate cu picioarele după ce a căzut și tot așa spumegă la gură. Un bețiv este prietenilor săi spre îngrețoșare, vrășmașilor săi spre râs, slugilor lui spre dispreț, femeii sale spre pagubă, tuturor nesuferit și mai disprețuit decât dobitocul cel fără de minte”.

Icoana Maicii Domnului „Potirul Nesecat”

Puteţi descărca de aici Acatistul Maicii Domnului „Potirul Nesecat”, izbăvitor de beţie (în format Word)

„Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul. Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului”. (Efeseni 5;18-19)